Unguente pentru tratamentul entorsei gleznei. Simptome de entorsă

AfecțiuniMembrul Inferior Entorsa de gleznă este cea mai frecventă şi poate apărea chiar după traumatisme uşoare, cu ocazia unui pas greşit.

Sunt preponderente pe compartimentul extern, afectând fasciculele fibulo-talar anterior şi fibulo-calcanean. Trebuie arătat că entorsele gleznei se asociază frecvent cu entorsele medio-tarsiene.

Sfaturi utile pentru tratarea entorsei de glezna

Entorsele gleznei interesează cu precădere persoanele active, în special adulţii şi adolescenţii, după accidente de muncă, de circulaţie sau de sport. Mecanism de producere De regulă entorsa de gleznă se produce printr-un mecanism indirect, printr-o mişcare forţată de.

Exista anumiti factori care cresc riscul de producere a entorselor, cum ar fi oboseala muschilor. Entorsele va pot afecta: Glezna - mersul pe jos sau exercitarea pe o suprafata inegala, aterizand incomod dintr-un salt; Genunchiul - Pivotarea in timpul unei activitati atletice; Incheietura - aterizare pe o mana intinsa in timpul unei toamne; Degetele - Vatamarea schiului sau supraestensiunea la jocul cu sporturi de racheta, cum ar fi tenisul.

În mişcarea forţată de inversiune supinaţie şi adducţie fasciculele ligamentului colateral extern pot fi lezate, izolat sau în totalitate. Dacă forţa traumatică îşi continuă acţiunea, talusul suferă o basculare în morteza tibio-fibulară cu ruperea.

Sus Medicul specialist va efectua o anamneza pentru a cunoaste cum s-a produs entorsa de glezna si va intreba despre aspectul leziunii primare. Ulterior, se va face un examen obiectiv al gleznei, piciorului si talpii si chiar al genunchiului, pentru a se observa daca sunt prezente si alte leziuni asociate. Pacientul va fi rugat sa miste piciorul in sus si in jos si chiar sa faca cativa pasi daca este posibil. Se va face mobilizarea gleznei si a piciorului de catre medic pentru a se obseva daca ligamentele sunt intacte.

În mişcarea forţată de adducţie vor fi lezate şi ligamentele dorsale talo-navicular şi calcaneo-cuboidian, asociindu-se astfel şi leziuni ale articulaţiei medio-tarsiene. În mişcarea forţată numele de cremă articulară eversiune a piciorului pronaţie şi abducţie ligamentul deltoidian poate fi lezat sau rupt.

Conformaţia particulară a mortezei tibio-fibulare, ca şi rezistenţa ligamentului deltoid, fac ca entorsele interne să fie mai rare.

Cauze pentru entorsa de gleznă Cauzele lor sunt alunecările pe teren denivelat, căderile de la înălţime, mişcările de torsiune internă şi externă unguente pentru tratamentul entorsei gleznei piciorului.

Deşi articulaţia tibio-talară nu permite decât mişcări de. Simptomatologie entorsă gleznă După accident, bolnavul acuză durere vie la nivelul articulaţiei cu o impotenţă funcţională de grade diferite, în funcţie de tipul leziunii ligamentare, urmată de tumefiere locală şi chiar hemartroză.

Durerea intensă în momentul accidentului poate să se amelioreze în câteva ore, bolnavul reuşind să-şi reia activitatea, uneori persistând sub forma unei jene funcţionale.

Mişcările de adducţie şi inversiune agravează durerea. În entorsele gleznei prin eversiune, semnele clinice se găsesc pe faţa internă, durerea şi tumefierea fiind localizate la nivelul maleolei tibiale.

Mişcarea de abducţie şi eversiune accentuează durerea. Când mişcarea de abducţie este violentă şi rupe ligamentul deltoid şi o dată cu el şi ligamentul tibio-fibular anterior, rezultă o diastază tibio-fibulară cu subluxaţia talusului, evidentă pe o imagine radiografică în poziţie forţată. Dacă se asociază şi o entorsă mediotarsiană, tumefierea şi durerea vor fi localizate pe faţa dorsală a piciorului, iar dacă se asociază şi o entorsă subtalară, semnele clinice sunt situate sub maleola fibulară iar mişcarea unguente pentru tratamentul entorsei gleznei supinaţie a piciorului este dureroasă.

Diagnostic entorsă gleznă Pentru elucidarea diagnosticului, este necesară o examinare radiologică din două poziţii faţă şi profilla care se vor asocia şi imaginile în poziţia. Examenul radiografic ne ajută la stabilirea tipului de entorsă, la diagnosticarea unor fracturi asociate.

Evoluţie entorsa de glezn ă Entorsele uşoare şi medii se vindecă în 3 săptămâni fară sechele, însă entorsele grave cu rupturi sau.

Se administrează medicaţie antiinflamatorie, antialgică şi pungă cu gheaţă local. Infiltraţia locală. În formele medii se indică o imobilizare mai riguroasă, cu gelatină zincată sau în atelă gipsată gambiero-plantară săptămâni.

Cu cât durerea este mai puternică, cu atât leziunea este mai severă: Entorse de gradul I — întinderea ligamentelor, prezentând o uşoară sensibilitate, umflătură şi rigiditate. Articulaţia va fi capabilă să susţină greutatea în circa 24 de ore şi va fi complet vindecată în aproximativ două săptămâni. Entorse de gradul II — durere moderată; umflătură însoţită de modifacarea culorii pielli. Zonele lezate sunt sensibile la palpare; mers dureros.

În entorsele grave, cu instabilitate articulară, se imobilizează în aparat gipsat gambiero-plantar. După scoaterea gipsului se începe recuperarea funcţională prin mişcări active, progresive şi balneo-fizioterapie.

În instabilitatea gravă se poate indica şi tratament chirurgical cu sutură ligamentară sau ligamentoplastie cu tendonul scurtului peronier lateral.

Pentru a preveni dezvoltarea reacţiei inflamatorii nespecifice, care. În entorsele de gleznă cu diastazis tibio-fibular se indică un tratament chirurgical prin fixare.

Şurubul va fi extras la 10 săptămâni de la operaţie, pentru a preveni.